Drop Down MenusCSS Drop Down MenuPure CSS Dropdown Menu

Spovedania soacrei (nu faceti ca ea!)


O creştină s-a dus la duhovnicul ei să se spovedească. Acolo, la biserică, părintele a întrebat-o cu blândeţe:

– Ia spune, soră Tincuţa, ce-ai mai păţit?

– Părinte, mărunţişuri din astea. Eu stau, precum ştiţi, cu soacra mea în casă şi cele mai multe păcate le fac din cauza ei.

Am minţit, părinte; să vedeţi cum. Într-o zi a venit o vecină şi a întrebat de soacră-mea. Voia să-i ceară un ciur de mălai, iar eu i-am spus că nu e acasă, căci asta bătrână o face pe milostiva şi dă din ale noastre. N-avem nici noi părinte. Aşa că, din cauza ei am minţit.

– Înţeleg, zise părintele. Altceva?

– Părinte, m-am certat cu soţul, tot din cauza ei. Zice că bărbatul meu este şi băiatul ei şi că trebuie s-o mai ajute şi pe ea. Dar are pensie de la CAP, baba. E şmecheră, vrea să dea de pomană la toţi puturoşii.

– Altceva, soră?

– Părinte, m-am mâniat, dar tot din cauza soacrei mele. Dimineaţa târăşte picioarele pe bătătură, de nu mai pot să dorm. Zice că se duce să dea de mâncare la păsări. Într-o dimineaţă n-am mai răbdat şi am făcut-o cu ouă şi cu oţet, de m-au auzit şi vecinii. Şi multe alte păcate am făcut, părinte, din cauza ei.

Pentru toate câte v-am spus, părinte, vă rog să mă dezlegaţi şi să-mi rânduiţi canon.

– N-am cum, soră Tincuţa. Nu pot să-ţi dau nici canon, nici să te dezleg de păcate, pentru că toate păcatele spuse sunt ale soacrei dumitale. De aceea te rog să te duci acasă şi să-i spui soacrei să vină s-o dezleg de păcatele făcute, să-i dau canon şi cred că o s-o şi împărtăşesc, pentru că e bătrână şi ca mâine scăpaţi de ea. Iar dumneata vii altădată, când te-o mustra conştiinţa pentru păcatele proprii.

Dacă i se potriveşte şi altei „Tincuţe” istorioara aceasta, o rog să nu se supere şi să nu se mânie… din cauza mea, care mai rău ca o soacră vă tot pisez cu poveşti din astea…
(text preluat de pe altarulcredintei.md)


Dragi crestini, spovedania ar trebui sa aiba alt scop. Spovedania ar trebui sa fie prilej ca sa ne spalam pacatele si sa ni se ierte, nu sa ne facem altele. Daca stam sa ne gandim bine, poate de multe ori, cei din jurul nostru nici macar nu gresesc, doar ca asteptarile noastre sunt exagerate si devenim mult prea egoisti, uitand sa mai fim receptivi nevoilor celor din jurul nostru. Haideti sa fim inainte de toate, crestini cu fapta, si mai apoi cu gura, pentru ca, pana la urma, cu totii, avem pacatele noastre. 
Sa privim postul ca pe un prilej si ca pe o bucurie, iar Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea putere in toate zilele noastre!
Distribuie pe Google Plus

Te-ar putea interesa si:

    Lasa un comentariu:

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu