Drop Down MenusCSS Drop Down MenuPure CSS Dropdown Menu

37 de realități șocante despre procesul crucificării

1. Este cea mai dureroasa metodă de ucidere inventată vreodată.

2. Se aplica doar celor mai periculoşi infractori de sex masculin.

3. Înainte să fie crucificat, Hristos a fost dezbrăcat complet de către soldaţii romani, care au împărţit între ei haina Lui, trăgând la sorţi pentru ea, devenind astfel realitate o profeţie scrisă cu sute de ani înaintea naşterii Mântuitorului, care se găseşte în Psalmul 22:18: "îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea".

4. Crucificarea Domnului Iisus a însemnat, de fapt, o moarte lentă, chinuitoare şi înspăimântătoare.

5. Genunchii lui Iisus erau îndoiţi la 45 de grade, fiind astfel forţat să îşi susţină greutatea în muşchii coapselor, o poziţie care din punct de vedere anatomic e imposibil de păstrat mai mult de câteva minute, fără a implica crampe musculare cumplite în zona coapselor si a gambelor.

6. După cum ţi-ai putut da seama, întreaga greutate a corpului Domnului era susţinută de picioarele Lui, în condiţiile în care acestea erau străpunse de piroane, motiv pentru care capacitatea musculară a membrelor sale inferioare scădea dramatic. Prin urmare, era necesară o echilibrare a susţinerii greutăţii Sale, având la dispoziţie doar încheieturile mâinilor, braţele propriu-zise şi umerii.

7. La doar câteva minute după ce a fost pus pe cruce, umerii lui Hristos s-au dislocat. După trecerea altor câteva minute, coatele şi încheieturile mâinilor s-au dislocat, de asemenea.

8. Ca rezultat al dislocării membrelor superioare, braţele Sale erau cu 23 cm mai lungi decât în mod normal.

9. În urma acestor dureri fizice inimaginabile s-a împlinit profeţia din Psalmul 22:14: "Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart".

10. În urma dislocării membrelor superioare ale lui Hristos, greutatea corpului Său a cauzat contracţii forţate ale muşchiului mare pectoral.

11. Aceste contracţii forţate i-au împins cutia toracică înspre partea superioară și exterioară în acelaşi timp, determinând o poziţie profund inconfortabilă. Pieptul Lui era într-o permanentă poziţie de inspirare la capacitate maximă. Pentru a expira, Iisus era obligat din punct de vedere fiziologic să îşi forţeze întregul corp.

12. Hristos trebuia să-şi împingă picioarele în piroane pentru a-şi ridica trupul, permiţând astfel cutiei Sale toracice să revină preţ de câteva secunde într-o poziţie inferioară, acesta fiind singurul mod în care aerul din plămânii Săi putea fi expirat.

13. Problema era că Iisus nu putea să îşi împingă picioarele în piroane cu prea multă uşurinţă, fiindcă acestea, îndoite la 45 de grade, cauzau crampe musculare severe şi epuizare fizică.

14. Spre deosebire de ecranizările Hollywood-ului cu privire la crucificare, victima era foarte activă. Cel care era răstignit era forţat din punct de vedere fiziologic să se mişte în sus şi mai apoi în jos, pe o distanţă verticală de aproximativ 30 cm, pentru a putea respira.

15. Pe măsura ce orele treceau, chinurile fizice erau tot mai greu de suportat: durerile dislocării încheieturilor, coatelor şi umerilor, palmele şi picioarele străpunse de piroane, poziţia chinuitoare a corpului, coroana de spini înfiptă adânc pe capul şi fruntea Lui, în condiţiile în care Iisus fusese biciuit înainte de răstignire; toate acestea urmate de o acută insuficienţă respiratorie, însoţită de o profundă teamă psihologică de asfixiere.

16. Trupul lui Iisus era acoperit de sânge si transpiraţie.

17. Sângele era rezultatul biciurii, iar transpiraţia rezultatul intenselor încercări de a expira aerul din plămâni. În tot acest timp, El era complet dezbrăcat, iar liderii religioşi ai evreilor, oamenii de rând şi tâlharii răstigniţi la stânga şi la dreapta Sa... îşi băteau joc de El. Mama lui Iisus era prezentă şi privea aceste scene.

18. Din cauza dificultăţilor respiratorii şi a stării de hipoventilaţie pulmonară, nivelul de oxigen din sângele Domnului Iisus a început să scadă, dezvoltând astfel ceea ce se numeşte hipoxie (nivelul de oxigen din ţesuturi în continuă scădere), de unde rezultă că nivelul dioxidului de carbon (CO2) se afla în creştere.

19. În plus, creşterea nivelului de dioxid de carbon a dus la stimularea forţată a inimii Sale să bată din ce în ce mai repede pentru a creşte nivelul de oxigen si a-l diminua pe cel de CO2.

20. În încercarea organismului uman de a echilibra situaţia, centrii nervoşi ai creierului cu rol în reglarea respiraţiei începeau să trimită semnale urgente plămânilor să respire mai repede, ceea ce însemna şi mai chinuitor pentru Domnul Iisus.

21. Drept urmare, în mod involuntar, mişcările pe verticală ale lui Iisus de pe cruce au devenit mai dese, în ciuda agoniei şi spre încântarea celor care Îl priveau cu scopul de a-l batjocori.

22. Scăderea nivelului de oxigen şi creşterea celui de dioxid de carbon au condus la tahicardie (accelerarea fiziologică a bătăilor inimii).

23. Iisus nu mai bause niciun fel de lichid de 15 ore, de la ora 6 p.m. cu o zi înainte, când a fost arestat. Pe lângă asta, a avut de îndurat un proces torturant de biciuire romană.

24. Din cauza deshidratării și a lipsei de oxigen, tensiunea sa arterială a scăzut dramatic până la, probabil, 80/50.

25. Iisus se afla acum într-o stare de gradul I de apoplexie, suferind de hipovolemie (diminuare a volumului de sânge circulant), tahicardie (accelerarea fiziologică a bătăilor inimii), tahipnee (accelerare excesiva a ritmului de respirație) și hiperhidremie (creștere a cantității de apă conținută în sânge).

26. Iisus se afla în insuficiență cardiacă și respiratorie.

27. Iisus a spus "Mi-e sete", fiindcă trupul Său devenea tot mai lipsit de fluide, din cauza rănilor prin care I se scurgea sângele și a efortului depus pentru a respira, motiv pentru care transpira excesiv.

28. Hristos deja dezvoltase un hemopericard (acumulare de sânge în cavitatea pericardică), inima Sa făcând eforturi tot mai mari pentru a bate.

29. În urma acestor afecțiuni repetate, există probabilitatea ca la un moment dat inima lui Hristos să fi explodat, literalmente.

30. Aceasta a fost, probabil, cauza morții Sale.

31. Pentru a încetini procesul crucificării, soldații romani aveau obiceiul de a pune un mic "scăunel" din lemn pe cruce, fapt care Îi acorda lui Iisus "privilegiul" de a-și ține greutatea pe osul sacral.

32. Efectul acestei acțiuni era unul de încetinire a morții răstignitului, care putea să stea în agonie pe cruce până la 9 zile, în cazuri excepționale.

33. Când romanii doreau să grăbească procesul morții unui condamnat, ii zdrobeau fluierele picioarelor, cauzând sufocarea victimei în doar câteva minute.

34. În cazul lui Hristos nu a fost nevoie, fiindca deja murise (împlinind astfel o altă profeție care spunea că oasele Lui nu vor fi zdrobite), după cum s-a asigurat soldatul când i-a străpuns inima cu o suliță, sângele curgând separat de apă.

35. Iisus Hristos a murit dupa 6 ore de tortură, în cel mai crunt si chinuitor mod vreodată inventat de către oameni - răstignit.

36. Iisus Hristos a murit pentru ca tu și eu să putem avea siguranța că după ce murim... ne vom întâlni cu Dumnezeu!

37. Hristos a Înviat!
articol preluat de pe blogul erikai
Distribuie pe Google Plus

Te-ar putea interesa si:

    Lasa un comentariu:

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu